„Cei Mai Tari”

CEI MAI TARI este un proiect născut din cuvintele psalmistului care spune: „Anii vieții noastre se ridică la 70 de ani, iar pentru cei mai tari, la 80”.

Proiectul a apărut în urma unei nevoi: aceea de a vizita pe cei în vârstă, de a le oferi un zâmbet, o floare sau o mână de ajutor și de a contribui cu ce se poate, astfel încât bătrânețea lor să fie mai frumoasă. Vizitele făcute membrilor bisericii locale s-au extins, incluzând și părinții Mesagerilor Speranței.

Faptul că le-ai trecut pragul, că le-ai oferit un mic cadou, că ți-ai amintit de ziua lor de naștere fie printr-un telefon, fie printr-o vizită, că i-ai îmbrățișat și sărutat pe frunte sau că ți-ai luat timp să le asculți poveștile de viață, este pentru ei cea mai mare onoare.

O vorbă românească veche spune așa: „Dacă n-ai bătrâni, să îți cumperi”. Vorba se referă la înțelepciunea pe care bătrânii o transmit generației viitoare, iar dacă nu îi ai în casa ta, caută-i.

Cititorule, bucuria și fericirea aduse celor în vârstă se multiplică și se întorc asupra ta înzecit după ce i-ai vizitat ori sunat. Dacă vrei să-ți alungi singurătatea, plictiseala, dacă ești nemulțumit de viața ta, ia-ți timp și sună-ți părinții și bunicii- dacă îi mai ai în viață - sau mergi în vizită la „cei mai tari”! Adoptă un bunic ori un părinte... de pe scara blocului, de pe strada ta sau din biserică! Îți promit că nu vei regreta! Iar dacă nu mă crezi... încearcă!

Anul 2024 în cadrul proiectului

• În luna aprilie, memorabila zi de 6 aprilie ne-a adus în prim-plan un suflet cald care, cu grațioasele-i mâini, a condus corul Mesagerii Speranței prin întreaga lume muzicală: Cosma Magdolna, pe care am sărbătorit-o la împlinirea vârstei de 80 de ani. Înconjurată de familie, de corul reunit al bisericii și de o parte din Mesageri, sosiți special din Statele Unite și Europa, sărbătoarea a fost întregită de un concert aniversar, videoclipuri, un album special și o imagine pe pânză a corului. Festivitatea a fost urmată de o masă de părtășie cu specific moldovenesc: sarmale, plăcintele „poale-n brâu”, lapte bătut și multe alte bunătăți.
• În luna august, am avut bucuria și plăcerea să o sărbătorim pe Cojoc Floarea, care a împlinit 80 de ani. Am surprins-o prin apariția noastră la sărbătoarea organizată de familie. A rămas fără cuvinte la vederea Mesagerilor și, pentru câteva secunde, a repetat: „Cum de au știut când este ziua mea?!” Tanti Cojoc (cum o știu Mesagerii) este aceeași gospodină pe care o știm de mulți ani: modestă, cu trăsături delicate și vorbe înțelepte. O Floare și în certificatul de naștere, dar și în viața de zi cu zi; o floare ce împrăștie parfumul delicat al prezenței lui Dumnezeu în viața ei.
• În luna septembrie, am avut bucuria să vizităm două mame care se îndreaptă curajos spre linia de sosire a celor tari dintre „cei mai tari”. Prima vizită a fost la Morariu Elisaveta, care a împlinit 85 de ani. Am găsit-o la casa fiului ei, cu zâmbetul pe buze, fericită și dornică să împartă vorbe bune. Dacă o întrebi, îți împarte și un leac – atât pentru cele trupești, cât și pentru cele sufletești. Le oferă din prinosul dragostei pe care i-o dă legătura cu Dumnezeu.
• A doua vizită a fost la Iosub Maricica, unde am sărbătorit 86 de ani de viață plină, trăită cu un scop și o țintă: aceea de a-L reprezenta pe Dumnezeu prin lucrurile cele mai simple... de la zacuscă, la plăcinte, la andrele... totul făcut cu corectitudine, cu bucurie și ca pentru Dumnezeu. Pentru tanti Maricica, vârsta e doar o cifră, pe care ea nu o bagă în seamă. O găsești făcând de toate în jurul gospodăriei. Plictiseala nu există în vocabularul ei, pentru că „are treabă”.
• În luna noiembrie, ne-am întâlnit cu Koos Tiberiu (sau Dr. Koos, cum e cunoscut pe la noi) prin metodele electronice moderne de comunicare. Cuvintele nu pot descrie bucuria pe care a exprimat-o când a primit apelul și mesajul din partea Mesagerilor. Următoarea întâlnire a fost cu Ionescu Mihai, care a împlinit frumoasa vârstă de 92 de ani. „Nea” Ionescu este omul veșnic în mișcare, întotdeauna cu o vorbă bună, cu un plan și o listă cu lucruri de făcut. A mai urmat o vizită, la Ștefan Elena, care a ajuns la 86 de ani. Surpriza a fost enormă și a declanșat un fluviu de lacrimi de bucurie. Amintirile au început să curgă, la fel de multe ca și lacrimile. Din fiecare amintire adusă la lumină, au ieșit vorbe înțelepte, de încurajare pentru generația tânără. Ultima vizită din noiembrie am făcut-o la „casa departe de casă” a Elenei Prisecaru, ce se îndreaptă cu pași înceți și siguri spre 95 de ani. Grupul Mesagerilor a fost încântat să se reunească cu cea care, ani de zile, a compus zeci de poezii pentru tot felul de programe muzicale și ocazii speciale. De data aceasta, s-a sărbătorit nu printr-o poezie, ci printr-o înghețată.
• La sfârșit de an, în luna decembrie, cu ocazia serviciului de Sfânta Cină, am avut privilegiul să ne putem bucura de prezența Anei Moldovan în biserica noastră. Ajunsă la onorabila vârstă de 92 de ani, Ana Moldovan a fost surprinsă de o mică sărbătoare organizată de un grup de Mesageri inimoși, la care s-au alăturat pastorul local și pastorul vizitator. Emoția și bucuria de a fi din nou în biserică, confirmarea dragostei celor ce au aceeași credință și căldura cu care a fost înconjurată îi vor fi amintiri dragi pentru multă vreme.

Proiectul continuă!

Nu uitați, dragii mei: prețuiți-vă părinții și bunicii! Nu le oferiți cadouri ce pot rămâne în ambalaj. Oferiți-le din timpul vostru și din căldura inimii voastre. Țineți-i strâns de mână, îmbrățișați-i și spuneți-le cât de mult îi iubiți. Și astfel, noi toți vom împlini porunca: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta”.